Dragă vizitatorule,
Bine ai venit!
Acest sit este dedicat câtorva defecte arzătoare ale celor din jur, cum ar fi: neştiinţa, nesimţirea, sminteala, proasta creştere – şi corectării lor.
Defectele or fi ele ale altora, dar de ars - pe mine mă ard (poate că şi pe tine?). De aceea mă preocupă îndreptarea lor.
Aşa că toate informaţiile din sit se leagă de formarea caracterului – o problemă mare pentru mine dar vitală pentru noi toţi. Căci lipsa caracterului (adică proasta creştere) este o racilă istorică de-a noastră, răspunzătoare pentru majoritatea necazurilor în care ne zbatem – aparent fără vreo ieşire - vezi aici*.
Şi totuşi... Eu susţin că (re)formarea caracterului ar putea fi făcută într-un termen rezonabil!
Pentru asta e însă nevoie de trezire, voinţă de schimbare şi metode mai neobişnuite: o educaţie fizică potrivită. Părerea mea se bazează pe o experienţă destul de lungă ca profesor de Aikido, în cursul căreia am putut vedea, aplica şi compara rezultatele date de diverse metode educative. De aceea am propus forurilor competente PROIECTUL: "Un Dojo în fiecare şcoală românească" (vezi aici*) - care din pacate a fost ignorat. (Cred că implementarea acestui Proiect va avea asupra vieţii oricărui tânăr efecte la fel de bune - şi revoluţionare în privinţa competivităţii sociale - ca şi asigurarea accesului său la Internet!).
Aikido nu e singura metodă pentru formarea caracterului cu ajutorul unei educaţii fizice speciale, dar este cea mai eficientă. Alte variante (la care mă pricep eu) sunt prezentate în capitolele sitului. Toate se bazează pe activităţi corporale cu specific de aventuri/ experienţe aparent foarte periculoase, şi de aceea impresionante pentru psihicul elevilor.
Încerc să fac fapte bune. Am gândit că ar fi bine să popularizez atât cunoştinţele pe care le-am acumulat în domeniul educaţiei, cât şi alte idei, informaţii şi reguli de acţiune eficientă. Poate că vor fi de folos şi altora, cum mi-au fost şi mie - cu avantajul că le vor afla mai repede de la mine, nu descoperindu-le singuri mai/ prea târziu, aşa cum am păţit eu.
Aş fi fericit să aflu că vreuna din informaţiile expuse aici a ajutat pe cineva să scape de, sau chiar să evite, vreun necaz. Căci problemele oamenilor se aseamănă, oricât ar fi ei de diferiţi ....
Dragă vizitatorule,
Sper că vei găsi aici chestii care nu doar să te intereseze, cât mai ales să-ţi provoace gânduri şi acţiuni în folosul general, nu doar cel personal. În felul acesta am avea toţi de profitat.
Nu scriu pentru mine, ci pentru alţii. Dar avalanşa de informaţii pe Net e la fel de mare ca şi nepriceperea mea la marketing, aşa că situl meu ar putea fi insuficient de atractiv – şi eu să „strig în pustiu”. De aceea orice sugestie pentru creşterea impactului său e binevenită!
Îţi mulţumesc cu anticipaţie pentru orice fel de sprijin şi feed-back: critică, aprobare, comentariu, completare, sugestie, recomandarea acestui sit unui prieten interesat de subiect etc., care m-ar putea ajuta să îmbunătăţesc situl şi m-ar încuraja să continui. De asemenea, aş fi recunoscător pentru orice sprijin acordat pentru punerea în practică a propunerii mele de modernizarea curriculei pentru orele de educaţie fizică din învăţământul preuniversitar (vezi aici*).
M-aş bucura să apară un schimb de opinii şi idei despre educaţia caracterului – pentru creşterea competivităţii românilor. Poate că împreună vom găsi o Cale, aici ...
Cu stimă,
Şerban Derlogea
oct. 2007
Vizitaţi secţiunea Noutăţi* ! Vorba cuiva: "nici nu stiţi ce pierdeţi dacă nu ajungeţi pe acolo"!
Iată ultima „Noutate”:
# 49. 30.04.2012
Nasc şi la noi oameni! (aşa zicea Miron Costin pe la 1680..)
Am descoperit cu mare bucurie o carte excelentă scrisă de un român: Marius Ghenea – Antreprenoriat. Omul ştie ce zice, e scrisă clar, în româneşte, se înţelege ce vrea să zică. Mai rar asemenea cărţi, asemenea autori români!
Cred că orice aikidoka ar face bine s-o citească. De ce?
Pentru că orice om (şi aikidoka sunt oameni...) este până la urmă tot un antreprenor – cel puţin al propriei vieţi.
Practicarea/ studiul Aikido ne învaţă multe, multe de tot, dar nu poate să te înveţe chiar TOT. Aşa că unele învăţături pentru viaţă - trebuie luate de unde se poate, unde se găsesc şamd.
Pe de altă parte, văd că din ce în ce mai mulţi instructori fac din predare un mijloc de a câştiga o pâine, or - priceperea la antreprenoriat i-ar ajuta să câştige mai mult.
În legătură cu acest aspect, al practicii pentru câştig, simt nevoia să precizez că de fapt Aikido e o Cale (Do), adică un fel de activitate/ preocupare în care nu trebuie să apară/ conteze banii/ câştigul sau foloasele materiale (care inevitabil sunt în dauna altor oameni, mai „fraieri”, sau în dauna naturii etc.) şamd. Cred că cel ce face Aikido adevărat, cum susţinea O Sensei – nu poate fi decât un fel de călugăr/ anahoret, pentru care antrenamentele cât mai dure sunt de fapt o „suferinţă”/ asceză care duce la iluminare, nu un mijloc de a deveni mai „productiv”.
Orice amestec al practicii (ascezei) personale (singurul mijloc prin care se poate ajunge la scopul Căii - iluminarea) cu interesul material – depărtează de „Cale”, duce în altă parte; poate spre „Iad”? Căci - se zice/ ştie că drumul spre Iad e pavat cu bune intenţii....
Ca orice „Cale”, Aikido adevărat nu se poate face decât dacă trăieşti din nimica, or ai ceva avere/ sponsori etc. Dacă studiul Aikido are ca scop învăţarea unei meserii din care să trăieşti mai bine sau mai rău – atunci nu e Aikido, nu e Cale – e altceva. (După definiţia asta - nici chiar şeful Aikikai, Moriteru Ueshiba Doshu, nu face Aikido adevărat!).
Revenim astfel la o problemă filozofică, veche de când lumea: folosirea corectă/ incorectă a cuvintelor, în acest caz a termenului „Aikido”. Acu’ vreo 2500 de ani, Confucius zicea: „Diversele nenorociri din viaţa omului, societăţii şi statului se datorează gândirii neclare şi lipsei de sinceritate a limbajului folosit. Un rege, un părinte, un fiu, care nu se comportă „corect” (respectiv conform obligaţiilor specifice „fişei postului” fiecăruia) - comite abuzuri, mascându-şi incompetenţa sau răutatea în dosul cuvintelor „rege”, „părinte”, „fiu” - respectate de toţi. El cerea: „este necesar să îndreptăm înţelesul cuvintelor”.
Să comparăm cu vremea noastră: de exemplu, eu mă îmbolnăvesc când aud toţi politicienii declarând că orice fac ei (foarte adeseori ticăloşii uriaşe) ar fi ceva „normal”, „firesc”; şamd.
Restabilirea înţelesului corect al cuvintelor n-a fost parcă niciodată mai necesară! Se vorbeşte aiurea, din cauza asta oamenii nu ştiu ce vor, ce spun, ce vor face – sunt năuciţi de şcoală, de massmedia, de escroci.
Acestea fiind zise - fiecare om trebuie să judece singur ce face în/ cu viaţa lui, desigur pe baza cât mai multor informaţii despre ce e lumea/ ce vrea ea, şi ce e el/ ce vrea să facă.../
Noutăţile mai vechi – vezi aici*.
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Viaţa şi opera educativă a lui Kurt Hahn, (re)inventatorul educaţiei totale cu ajutorul aventurilor, întemeietorul şcolii Outward Bound, sintetizate în trei articole (1, 2, 3)
Cărţile scrise de mine despre educaţia cu ajutorul aventurilor se pot descărca gratuit la adresele indicate aici* (Noutăţi → #5/ 15.04.2010).
2012
2011
2010
noiembrie 2009
august 2009
martie 2009
aprilie 2008
octombrie 2007
