12. Despre mine / contact

C.V.

Nume	Şerban Derlogea
Profesia	: inginer mecanic
Data naşterii	: 13.04.1937
Locul naşterii	: Bucureşti
Cetăţenie şi Naţionalitate	: română
Starea civilă	: necăsătorit
email	: serbanderlogea.ro
site	: www.derlogea.ro

Calificări:

Inginer, absolvent în 1961 al Facultăţii de Mecanică din Institutul Politehnic Bucureşti (cu nota maximă)

Limbi străine: engleză, franceză, germană, rusă

Instructor Aikido 8 dan

Antrenor sportiv pentru arte marţiale categoria 2

Activitatea profesională:

Proiecte semnificative realizate şi aplicate:

1. Laminorul la rece nr 2 cu o cajă cuarto nereversibilă 1800 pentru benzi din aluminiu cu secţiunea 0,5-6 x max 1600 mm – IPA Slatina
2. Laminoarele la rece cu o cajă cuarto nereversibilă 1400 Nr 3 şi Nr 4 pentru folii din aluminiu cu secţiunea 0,006-0,1 x max 1200 mm – IPA Slatina
3. Laminorul la rece cu o cajă cuarto reversibilă 1200 pentru benzi din oţel cu secţiunea 0,2-1.5 x max 1050 mm) – CS Galaţi – SBR (recent mutat de noul patron indian la uzina din Karaganda) 
   
4. Laminorul la rece cu 2 caje 1400 tandem pentru dresare şi dublă reducere a benzilor din oţel cu secţiunea 0,2-1.5 x max 1250 mm – CS Galaţi – SBR
5. Laminorul la rece cu o cajă cuarto reversibilă 750 pentru benzi din oţel cu secţiunea 0,2-1.5 x max 600 mm – IM Oţelul Roşu
6. Laminorul la rece cu o cajă cuarto reversibilă 750 pentru benzi din oţel cu secţiunea 0,5-4.5 x max 600 mm – IM Oţelul Roşu
7. Laminorul la rece cu o cajă cuarto reversibilă 600 pentru benzi din oţel cu secţiunea 0,2-2.5 x max 450 mm – IM Oţelul Roşu
8. Idem – IM Iaşi
9. Laminorul la rece cu o cajă cuarto reversibilă 450 pentru benzi din oţel cu secţiunea 0,1-2.5 x max 300 mm – IM Oţelul Roşu
10. Idem – IM Iaşi
11. Laminorul la rece cu o cajă cuarto nereversibilă 450 pentru dresarea benzilor din oţel cu secţiunea 0,1-2.5 x max 450 mm – IM Oţelul Roşu
12. Idem – IM Iaşi
13. 4 buc. Minilaminoare la rece, cu o cajă cuarto reversibilă 150...300 mm pentru benzi din metale feroase şi/ sau neferoase, pentru cercetare sau microproducţie – la Titu, Bucureşti, Braşov
14. Trenul finisor cu 5 caje cuarto tandem al LBC 600 pentru benzi din oţel – IM Iaşi
15. proiect neaplicat: Trenul finisor cu 6 caje cuarto tandem al LBC 2000 la cald, pentru benzi din oţel cu secţiunea 1,5–12 x max 1850 mm – CS Călăraşi.

Pentru informare: unele din echipamentele şi instalaţiile indicate mai sus aveau până la 3000 t/ ansamblu, cu piese componente unicale de max 110 t/ buc, iar banda metalică produsă ieşea din instalaţie cu max 1800 m/ min (108 km/ h). Ele funcţionau la cel mai înalt nivel tehnic existent pe plan mondial – instalaţii similare ne putând fi realizate pe atunci decât în alte 9 ţări din toată lumea (SUA, RF Germania, URSS, Japonia, China, India, Anglia, Franţa, Italia).

Printre realizările cu drept cuvânt remarcabile s-a numărat prin 1980 şi asimilarea în ţară a instalaţiei electro-hidraulice pentru poziţionarea cilindrilor din caja cuarto, pentru reglarea automată a grosimii benzii în cursul laminării. Amintesc că elementele de acţionare erau la fiecare cajă pentru laminoarele de la C S Galaţi câte doi cilindri hidraulici cu diametrul de 850 mm, a căror pistoane se poziţionau în cursul procesului de laminare cu precizie de microni. Datorită vitezei de lucru/ răspuns mult mai mare a noului sistem, de aproximativ 10 – 15 mm/sec. - faţă de varianta clasică cu şuruburi de presiune, la care valorile erau de 1 – 1,2 mm/sec. - se obţinea cam 90-95% bandă de calitatea 1 (cu abateri mici de la grosimea dorită) faţă de 70-80% în cazul vechi. Şi producţia era de zeci de mii de tone de bandă (pentru Dacii, frigidere etc.) ...

În afara problemelor teoretice şi constructive pe care această noutate tehnică le-a ridicat în faţa proiectanţilor de la IPROLAM (principalii autori: ing. Graur Aldea pentru partea electronică/ automatizare şi cu mine – pentru restul: concepţia generală, echipamentul mecanic şi instalaţia hidraulică la 250 bari), am avut uriaşe greutăţi din cauza ordinului partidului (Coana Leana personal!) de a asimila/ produce în ţară toate componentele mari şi mici, unele chiar foarte speciale. Si am reuşit!

Mi-aduc aminte câte eforturi au fost necesare, chiar şi sprijinit de mulţi şefi luminaţi, pentru ca  Guvernul şi Comitetul de Stat al Planificării (care nu înţelegeau nimic din tehnica asta de vârf) să aprobe totuşi câteva mii de dolari (faţă de vreo 15 milioane dolari, cât costa restul laminorului, produs complect în ţară...) pentru achiziţionarea indispensabilelor electrovalve MOOG (folosite şi în aviaţie/ rachete) – imposibil însă de realizat în ţară la termenele şi cu performanţele necesare. Restul componentelor s-au asimilat pentru prima oară de noi şi de alte institute şi uzine româneşti: traductoarele de poziţie INDUCTOSIN, pompele şi acumulatorii hidraulici etc.

Mie mi-au trebuit vreo 20 de ani după terminarea facultăţii până să ajung un proiectant profesionist de nivel internaţional; poate însă că am fost eu mai "debil" ... Vreau să spun că în ţară s-a acumulat pe vremea aceea un excepţional Know-how viu(!), care s-a distrus după loviluţie – spre nenorocirea Ţării şi a soartei naţiei mele.

Spre ştiinţă: NASA declara în 2006 că nu mai este în stare să repete/ reproducă zborurile Apollo de alunizarea unor oameni, realizate în anii 1960, deşi are toată documentaţia – bogată, completă - pe baza căreia s-au executat rachetele şi modulele de transport. Motivul: inginerii care întocmiseră desenele şi fabricaseră rachetele au ieşit între timp la pensie, iar cei noi nu sunt în stare să folosească documentaţia veche; de aceea, dacă guvernul SUA pune din nou problema zborului pe lună, va fi nevoie să ia totul aproape de la început, cu cheltuieli mai mari ca prima oară!!

Alte informaţii:

1. Nu am fost şi nu sunt membru al vreunui partid politic.

2. Sunt membru AGIR.

3. Autor şi coautor la două cărţi tehnice de nivel superior despre construcţia utilajelor pentru laminoare:

• Cristian Rădulescu, Mihai Guţu şi Şerban Derlogea – Utilaje de laminoare - Editura Tehnică, Bucureşti 1979
• Şerban Derlogea – Utilaje pentru ajustarea benzilor metalice - Editura Tehnică, Bucureşti 1984

4. Am scris următoarele cărţi de specialitate educativă:

• Aikido - Calea Armoniei (împreună cu Dan Corneliu Ionescu) - Editura Apimondia, Bucureşti 1990.
• Taijiquan - Calea Perfecţiunii - Editura Apimondia, Bucureşti 1994.
• Manual de supravieţuire – Editura Amaltea, Bucureşti 2000.
• Team-building - Editura Amaltea, Bucureşti 2005.
• Aikido pentru toţi -  Proiectul: Un Dojo în fiecare şcoală românească - Editura Universităţii din Bucureşti, 2007.

5. Activitatea tehnică şi organizatorică - sportivă (fără remunerare):

1960-1974 (cu întreruperi îndelungate) am studiat Judo cu prof. Ion Avram, apoi cu prof. Vasile Gotelet

1974-1978 am studiat Karatedo şi Budo cu prof. Nicolae Bialokur

1977-1979 am studiat Aikido cu prof. Nicolae Bialokur

1979 am participat la primul stagiu oficial de Aikido din România (organizat de prof. Nicolae Bialokur), cu prof. Rolf Brand din Germania, la sfârşitul căruia am luat centura albastră

1981 am participat la al doilea stagiu oficial de Aikido din România (organizat de prof. Nicolae Bialokur), cu prof. Juo Iwamoto de la Aikikai Viena

1979-1989 - am fost instructor de Aikido (clandestin)

1990-1992 – director al Departamentului Aikido din cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale FRAM (preşedinte ing. Dan Macoveanu) şi instructor de Aikido (sala Progresul)

1996-1999 – director al Departamentului Aikido din cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale de Contact FRAMC (preşedinte ing. Dan C. Ionescu)

1999-2002 – vicepreşedinte al Federaţiei Române de Aikido FRA (preşedinte ing. Dan C. Ionescu)

1994-2009 – profesor de Aikido şi Taijiquan la Centrul de Arte marţiale şi Studii Asociate CASA al Universităţii din Bucureşti (coordonator prof. Ghiocel Bota)

E-mailurile dvs. sunt bine primite la adresa: serban  derlogea.ro